De cele mai multe ori, începerea tratamentului antituberculos de face în spital. Atât timp cât tuberculoza este încă contagioasă, aveți voie să aveți contact cu alte persoane numai dacă acestea poartă mască; în plus, veți fi internat într-un salon separat pentru a nu infecta alți pacienți din spital. După ce simptomele s-au îmbunătățit și nu mai sunteți contagios și dacă tratamentul este bine tolerat, acesta poate fi continuat, de obicei, în ambulatoriu. Direcția de sănătate responsabilă este informată despre externare iar tratamentul va fi urmat mai departe la un cabinet medical specializat.

last updated April 2018

Tuberculoza este tratată printr-o combinație de medicamente diferite. În majoritatea cazurilor, boala poate fi vindecată fără urmări. Tratamentul durează însă cel puțin 6 luni și necesită multă răbdare. Trebuie să luați multe pastile în aceste luni. Terapia începe cu așa-numita fază inițială sau intensivă, care poate dura cel puțin două luni, uneori chiar mai mult. În timpul acestei faze, se utilizează în general 4 medicamente. Urmează o fază de întreținere de cel puțin 4 luni, timp în care sunt necesare mai puține medicamente.
Este foarte important ca pastilele să fie luate în mod regulat, în doza prescrisă. Dacă este posibil, administrarea trebuie să aibă loc cu cel puțin 30 de minute înainte de micul dejun, deoarece atunci acționează medicamentele cel mai eficient. Dacă apar greața sau durerile de stomac, pastilele pot fi luate și după un mic dejun ușor sau seara. Dacă pastilele nu sunt luate în mod regulat, terapia poate eșua. Bacteriile încep să se înmulțească din nou și pot deveni rezistente la medicamentele pe care le-ați luat. Tratamentul trebuie atunci modificat și prelungit iar șansele de vindecare sunt mai mici.

last updated April 2018

În Germania, în majoritatea cazurilor, tuberculoza este tratată cu anumite medicamente standard, care sunt și cele mai eficiente. La început, în faza inițială sau intensivă din primele 2 luni, tratamentul constă din 4 medicamente: izoniazida, rifampicina, pirazinamida și etambutolul. Urmează o fază de continuitate de 4 luni, în care se administrează numai izoniazidă și rifampicină. În total, tratamentul standard durează 6 luni. În cazul bolilor deosebit de grave, faza de continuitate poate fi prelungită, pentru a reduce riscul de recidivă. Medicul curant evaluează periodic eficacitatea tratamentului prin examenul de spută și radiografia pulmonară și decide, în funcție de rezultate, când se încheie definitiv tratamentul. Recidiva este rară și apare în mai puțin de 5% din cazuri după terminarea tratamentului. Cu toate acestea, este important să faceți controalele medicale în mod regulat chiar și după încheierea tratamentului, astfel încât eventualele recidive să poată fi diagnosticate la timp.
Dacă tuberculoza este sensibilă la medicamente și este tratată cu medicamentele standard, șansa de vindecare este maximă. Condiția prealabilă pentru aceasta este administrarea consecventă a medicamentelor, în doza corectă, pe toată durata terapiei.

last updated April 2018

În cazul tuberculozei multirezistente la medicamente (MDR), cele două medicamente cel mai frecvent utilizate, rifampicina și izoniazida, nu sunt eficiente asupra bacteriilor tuberculozei. Boala cu o bacterie MDR este mai dificil de tratat. Trebuie utilizate medicamente care provoacă mai multe reacții adverse și sunt mai puțin eficiente. Tratamentul durează de obicei 20 de luni, uneori chiar mai mult. În cazuri speciale, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) recomandă și o terapie scurtă, de 9-12 luni, însă în Germania există doar puțini pacienți care beneficiază efectiv de aceasta. Tratamentul în Germania este, de obicei, individualizat, după o examinare detaliată a bacteriilor tuberculoase. Terapia pentru tuberculoza MDR se începe întotdeauna în spital pentru a se verifica modul în care este tolerată și deoarece deseori sunt necesare perfuziile intravenoase. Externarea este permisă numai când tuberculoza MDR nu mai este contagioasă. Pentru aceasta, sputa va fi examinată regulat în laborator. Unele cazuri de tuberculoză MDR necesită tratament în spital de-a lungul întregii perioade, în timp ce alte cazuri pot fi continuate în ambulatoriu. Acest lucru se decide însă de la caz la caz. Este întotdeauna important ca în planificarea tratamentului ambulator să fie implicat și un medic specialist. Tratamentul trebuie administrat în combinația, doza și pe perioada necesară, altfel există riscul, mai ales în cazul tuberculozei MDR, ca aceasta să nu se mai vindece. În cazuri rare, dificil de tratat, pe lângă tratamentul medicamentos se poate recurge și la intervenția chirurgicală.

last updated April 2018

Pentru succesul tratamentului antituberculos este esențial ca toate medicamentele să fie luate zilnic, pe întreaga perioadă recomandată. Această perioadă este însă lungă și în plus pot apărea și unele reacții adverse. De aceea, tratamentul reprezintă o provocare majoră pentru orice bolnav de tuberculoză. Dacă apar dificultăți legate de luarea regulată a medicamentelor, medicul curant poate organiza asistență la domiciliul bolnavului. De obicei, aceasta este asigurată de un serviciu de îngrijire la domiciliu, dar pot fi implicate și rude sau membrii ai familiei, după o scurtă instruire. Această situație este numită “tratament sub observație directă” sau DOT (din engleză: directly observed therapy). Tratamentul sub observație se desfășoară de obicei acasă, posibil și în direcția de sănătate sau în alte facilități unde persoane calificate vor administra medicamentele respective. DOT își propune să sprijine pacienții, asigurând în același timp luarea efectivă a medicamentelor în combinația și doza necesare. Observația directă ajută și la identificarea reacțiilor adverse la medicamente. De asemeni, se poate răspunde imediat și la întrebările legate de tratament.

last updated April 2018

Fiecare bolnav de tuberculoză poate contribui la propria vindecare prin măsuri simple. Pentru succesul tratamentului este esențial ca toate medicamentele să fie luate zilnic pe toată perioada recomandată. Acesta este obiectivul major pentru întreaga perioadă a tratamentului. Dacă apar reacții adverse sau alte probleme, tratamentul nu trebuie întrerupt fără a consulta în prealabil medical curant și a găsi împreună o soluție. Există, de asemeni, și alte recomăndari utile: încercați să trăiți sănătos, să mâncați bine și să ieșiți zilnic la aer curat. Spațiile în care locuiți trebuie aerisite în mod frecvent. În plus, trebuie evitate drogurile și alcoolul. Acestea afectează sistemul de apărare al organismului și cresc ricul de reacții adverse la medicamente. Dacă nu este posibil să întrerupeți consumul de droguri sau alcool, trebuie să informați medicul curant, acesta vă poate deseori oferi un sprijin util. Și fumatul are un impact negativ asupra terapiei. Dacă reușiți să renunțați la fumat, vă veți îmbunătăți considerabil șansele de vindecare.
Medicamentele pentru tuberculoză pot afecta modul în care acționează alte medicamente. Prin urmare, toate medicamentele trebuie verificate pentru a detecta posibilele interacțiuni. De exemplu, medicația contraceptivă („anticoncepționalele”) poate fi mai puțin eficientă în timpul tratamentului antituberculos.

last updated April 2018

Dacă pe lângă tuberculoză există și o infecție cu HIV, aceasta trebuie tratată suplimentar. Infecția cu HIV necesită o combinație de cel puțin trei medicamente. Deoarece HIV slăbește sistemul imun, tratarea lui este extrem de importantă și pentru vindecarea tuberculozei. De obicei, se administrează și vitamina B6. Medicamentele pentru HIV pot provoca interacțiuni cu medicamentele pentru tuberculoză; de aceea, schema de tratament trebuie verificată de un medic specialist. Momentul în care se începe tratamentul anti-HIV variază de la caz la caz și depinde de starea sistemului imun.
Prin tratamentul infecției cu HIV se previne înmulțirea HIV în organism. Virusul dispare din sânge câteva săptămâni mai târziu, iar starea sistemului imun se ameliorează. În unele cazuri, tratamentul anti-HIV poate agrava tuberculoza sau poate demasca și alte infecții nedepistate. În acest caz este vorba despre o reacție a sistemului imun, cunoscut medical sub denumirea de “sindrom inflamator de reconstituire imună” (IRIS). IRIS este un semn că apărarea organismului se îmbunătățește și este în mare parte o situație inofensivă. Cu toate acestea, medicul curant trebuie să stabilească dacă este vorba doar de IRIS sau dacă tuberculoza se agravează totuși din alte motive. De asemeni, trebuie tratate și celelalte infecții demascate de tratamentul anti-HIV.

last updated April 2018

Tuberculoza este o boală care se tratează cu o combinație de antibiotice. O operație sau o altă intervenție chirurgicală suplimentară este rareori necesară, de exemplu în tuberculoza dificil de tratat din cauza rezistenței la medicamente sau atunci când țesutul pulmonar este grav deteriorat. În aceste cazuri, poate fi luată în considerare intervenția chirurgicală pentru îndepărtarea zonelor pulmonare contagioase. Operația nu înlocuiește însă tratamentul medicamentos de lungă durată.

last updated April 2018

În cazuri foarte rare, tuberculoza nu poate fi tratată cu succes, iar persoanele afectate nu pot reveni la viața de zi cu zi, în ciuda tratamentului. Bolnavii continuă să fie contagioși, aceasta ducînd la o situație dificilă atât pentru ei, cât și pentru familie și prieteni. Dacă bolnavii se întorc înapoi la domiciliu, există riscul ca aceștia să infecteze membrii familiei sau alte persoane din mediul apropiat. În plus, tuberculoza netratabilă poate provoca simptome care necesită îngrijire medicală permanentă. În acest scop, există în Germania secții paliative spitalicești sau servicii pentru îngrijire paliativă la domiciliu. Tratamentul paliativ înseamnă că scopul tratamentului nu mai este de a vindeca boala, ci de a atenua simptomele bolii. Un astfel de tratament paliativ este posibil și la domiciliu. Toate persoanele care locuiesc cu bolnavul trebuie să poarte permanent mască chirurgicală pentru a se proteja împotriva infectării.

last updated April 2018

Rifampicina este unul dintre principalele medicamente pentru tuberculoză din cadrul tratamentului standard, care constă din rifampicină, izoniazidă, pirazinamidă și etambutol. Rifampicina se administrează pe întreaga durată de 6 luni a tratamentului standard. O reacție adversă obișnuită a medicamentului este colorarea în roșu a urinei și scaunului. Această reacție adversă este complet inofensivă și nu necesită tratament. Alte posibile reacții adverse sunt reacțiile alergice cu erupții cutanate și mâncărime. Rifampicina poate afecta ficatul și poate modifica hemoleucograma; de aceea, valorile sanguine trebuie controlate la intervale regulate. Pentru a proteja ficatul, alcoolul trebuie evitat pe toată durata tratamentului. Rareori apar senzația de greață, febra sau alte reacții adverse. Medicul curant trebuie informat despre fiecare reacție adversă pentru a putea modifica terapia în mod adecvat.
Rifampicina are multe interacțiuni medicamentoase. Prin urmare, toate medicamentele luate de bolnav trebuie notate și verificate pentru a detecta posibilele interacțiuni. Medicația contraceptivă („anticoncepționalele”) poate fi mai puțin eficientă în timpul tratamentului antituberculos.
Dacă un medicament din tratamentul standard este contraindicat, asocierea medicamentelor și durata terapiei se pot schimba. Dozarea se face în funcție de greutatea corporală. Dacă este posibil, administrarea trebuie să aibă loc cu cel puțin 30 de minute înainte de micul dejun, deoarece atunci acționează medicamentele antituberculoase cel mai eficient. Dacă apar greața sau durerile de stomac, pastilele pot fi luate și după un mic dejun ușor sau seara. Dacă pastilele nu sunt luate în mod regulat, terapia poate eșua. Bacteriile încep să se înmulțească din nou și pot deveni rezistente la medicamentele pe care le-ați luat. Tratamentul trebuie atunci modificat și prelungit iar șansele de vindecare sunt mai mici.

last updated April 2018

Izoniazida este unul dintre principalele medicamente pentru tuberculoză din cadrul tratamentului standard, care constă din rifampicină, izoniazidă, pirazinamidă și etambutol. Izoniazida se administrează pe întreaga durată de 6 luni a tratamentului standard. O posibilă reacție adversă este reacția alergică cu erupții cutanate și mâncărime. Izoniazida poate afecta ficatul; de aceea, valorile sanguine trebuie controlate la intervale regulate. Pentru a proteja ficatul, alcoolul trebuie evitat pe toată durata terapiei. De asemenea, pot să apară tulburări ale nervilor periferici asociate cu amorțeală sau furnicături. În cazul unor tulburari neurologice cunoscute, isoniazida este combinată cu vitamina B6. Rareori, administrarea de izoniazidă are un efect negativ asupra dispoziției. Această reacție adversă nu trebuie să fie subestimată, deoarece poate periclita nu doar tratamentul, ci și viața persoanei afectate. Medicul curant trebuie informat despre fiecare reacție adversă pentru a putea modifica terapia în mod adecvat.
Dacă un medicament din tratamentul standard este contraindicat, asocierea medicamentelor și durata terapiei se pot schimba. Dozarea se face în funcție de greutatea corporală. Dacă este posibil, administrarea trebuie să aibă loc cu cel puțin 30 de minute înainte de micul dejun, deoarece atunci acționează medicamentele antituberculoase cel mai eficient. Dacă apar greața sau durerile de stomac, pastilele pot fi luate și după un mic dejun ușor sau seara. Dacă pastilele nu sunt luate în mod regulat, terapia poate eșua. Bacteriile încep să se înmulțească din nou și pot deveni rezistente la medicamentele pe care le-ați luat. Tratamentul trebuie atunci modificat și prelungit iar șansele de vindecare sunt mai mici.

last updated April 2018

Pirazinamida este o parte componentă a tratamentului standard, care constă din rifampicină, izoniazidă, pirazinamidă și etambutol. Pirazinamida se administrează numai în faza inițială a tratamentului, pe o perioadă de 2 luni.
O posibilă reacție adversă este reacția alergică cu erupții cutanate și mâncărime. Pirazinamida poate afecta ficatul; de aceea, valorile sanguine trebuie controlate la intervale regulate. Pentru a proteja ficatul, alcoolul trebuie evitat pe toată durata terapiei. Alte reacții adverse pot include senzația de greață, vărsăturile, durerile articulare sau musculare și înroșirea feței. Analizele de sânge pot indica uneori un nivel crescut de acid uric. De obicei, această modificare nu prezintă un risc pentru sănătate și trebuie luată în considerare numai dacă apar simptome precum guta. Medicul curant trebuie informat despre fiecare reacție adversă pentru a putea modifica terapia în mod adecvat.
Dacă un medicament din tratamentul standard este contraindicat, asocierea medicamentelor și durata terapiei se pot schimba. Dozarea se face în funcție de greutatea corporală. Dacă este posibil, administrarea trebuie să aibă loc cu cel puțin 30 de minute înainte de micul dejun, deoarece atunci acționează medicamentele antituberculoase cel mai eficient. Dacă apar greața sau durerile de stomac, pastilele pot fi luate și după un mic dejun ușor sau seara. Dacă pastilele nu sunt luate în mod regulat, terapia poate eșua. Bacteriile încep să se înmulțească din nou și pot deveni rezistente la medicamentele pe care le-ați luat. Tratamentul trebuie atunci modificat și prelungit iar șansele de vindecare sunt mai mici.

last updated April 2018

Etambutolul este o parte componentă a tratamentului standard, care constă din rifampicină, izoniazidă, pirazinamidă și etambutol. Etambutolul se administrează numai în faza inițială a tratamentului, pe o perioadă de 2 luni.
Înainte și în timp ce luați etambutol, ochii trebuie să fie verificați de către un oftalmolog cel puțin la fiecare 4 săptămâni, deoarece medicamentul poate provoca inflamații oculare și poate duce la deteriorarea vederii. Un simptom precoce este tulburarea distingerii culorilor. În cazuri rare, pot apărea și dureri articulare. Medicul curant trebuie informat despre fiecare reacție adversă pentru a putea modifica terapia în mod adecvat.
Dacă un medicament din tratamentul standard este contraindicat, asocierea medicamentelor și durata terapiei se pot schimba. Dozarea se face în funcție de greutatea corporală. Dacă este posibil, administrarea trebuie să aibă loc cu cel puțin 30 de minute înainte de micul dejun, deoarece atunci acționează medicamentele antituberculoase cel mai eficient. Dacă apar greața sau durerile de stomac, pastilele pot fi luate și după un mic dejun ușor sau seara. Dacă pastilele nu sunt luate în mod regulat, terapia poate eșua. Bacteriile încep să se înmulțească din nou și pot deveni rezistente la medicamentele pe care le-ați luat. Tratamentul trebuie atunci modificat și prelungit iar șansele de vindecare sunt mai mici.

last updated April 2018

Moxifloxacina sau levofloxacina sunt medicamente de rezervă pentru tratamentul tuberculozei. Acestea sunt indicate atunci când unele din medicamentele standard (rifampicina, izoniazida, pirazinamida, etambutolul) nu pot fi utilizate. Fluorochinolonele sunt administrate în doză fixă, indiferent de greutatea corporală. Se pot lua independent de mese, preferabil însă împreună cu celelalte medicamente antituberculoase. Levofloxacina sau moxifloxacina trebuie luate cu cel puțin 2 ore înainte sau după consumul de lapte, produse lactate sau medicamente cu conținut de fier, zinc, calciu sau aluminiu. Dacă pastilele nu sunt luate în mod regulat, terapia poate eșua. Bacteriile încep să se înmulțească din nou și pot deveni rezistente la medicamentele pe care le-ați luat. Tratamentul trebuie atunci modificat și prelungit iar șansele de vindecare sunt mai mici.
O posibilă reacție adversă este reacția alergică cu erupții cutanate și mâncărime. Medicamentul poate afecta ficatul; de aceea, valorile sanguine trebuie controlate la intervale regulate. Pentru a proteja ficatul, alcoolul trebuie evitat pe toată durata terapiei. O reacție adversă rară, dar gravă, poate fi tulburarea ritmului cardiac. Aceasta este o modificare a bătăilor inimii, care trece deseori neobservată, rareori poate avea însă consecințe periculoase. Prin urmare, în timpul tratamentului cu fluorochinolone trebuie efectuată periodic o electrocardiogramă (ECG), pentru a surprinde eventualele tulburări de ritm cardiac. Foarte rar, fluorochinolonele pot provoca leziuni ale tendonului lui Ahile, mai ales atunci când sunt luate împreună cu cortizon. Medicul curant trebuie informat despre fiecare reacție adversă pentru a putea modifica terapia în mod adecvat.

last updated April 2018

Amikacina, kanamicina și capreomicina au fost utilizate pe scară largă pentru tratamentul tuberculozei rezistente la medicamente până în 2018. Aceste medicamente sunt disponibile numai sub formă de injecție sau perfuzie. Kanamicina și capreomicina nu mai sunt recomandate din 2019, deoarece provoacă un număr mare de reacții adverse și prezintă un risc crescut de recidivă a tuberculozei. Amikacina este încă utilizată la tratarea pacienților adulți cu tuberculoză rezistentă. Medicul curant va decide dacă trebuie să fiți tratat cu un medicament injectabil și pentru cât timp. O reacție adversă gravă a acestei clase de medicamente este pierderea auzului. Medicul curant trebuie informat imediat dacă observați că auzul dvs. se deteriorează sau dacă apar orice alt fel de tulburari de auz. În plus, auzul trebuie testat periodic pentru a verifica dacă există deficiențe, chiar dacă dvs. nu observați nicio modificare. Medicamentele injectabile pot afecta și rinichii, de aceea, sunt necesare controale periodice de sânge pentru a verifica reacțiile adverse nedorite. Medicul curant trebuie informat despre fiecare reacție adversă pentru a putea modifica terapia în mod adecvat.

last updated April 2018